Prima zapada in Baiului

Perioada: 8-9 octombrie
A fost o tura cu Andrei X 3, Stefan si Rose.
Text: Rose

Traseu ziua 1: Predeal – Cioplea – Susai – Refugiul Retevoi

Traseu ziua 2: Refugiu Retevoi – o balaureala de nedescris – Pastravaria Azuga

Vremea: oribila, numai buna de stat acasa dar ca un facut, cei trei Andrei (Ivan, Badea si Done) se gandesc la Baiului, fiecare pe cont propriu, fara sa fi vorbit unul cu altul. Great minds think alike!

Si gata, asta e, vineri seara stim: o tura pe-acolo, prin Baiului in week-end….. Eu am avut o experienta tare neplacuta in Baiului, in februarie 2010 cand o lapovita lipicioasa ne-a prins la coborarea pe Piciorul Marului, asa ca nu prea rezonez cu muntele asta. IAR Baiului!?! Uffff, am marait cat am marait dar apoi m-am gandit „macar mergem la munte!” Am plecat din Predeal sambata dimineata si toamna se instalase deja, de fapt era chiar frig asa ca urcam repede spre hotelul Cioplea (acum Belvedere) si intram pe traseul catre Susai. Pana aici toate bune si frumoase, frig frig dar cel putin nu ploua! Sunt nitel abatuta: odata cu venirea toamnei, iata si sfarsitul turelor de catareala, de vai, de hornuri, de vara, de saritori frumoase. Eu nu stiu sa merg cu coltari si nici sa folosesc pioletul la nevoie si vad ca a venit timpul sa invat! Cred ca tuturor ne e frica de necunoscut. Dar toate la timpul lor! Bafta sa fie si sa ajungem noi sanatosi acolo, sa facem poze frumoase in tura asta si sa ne simtim bine.

Iata si poza de grup, de la stanga la dreapta: Andrei B, Andrei I, Roze, Andrei D si Stefan.

Pe cateva portiuni de drum au ramas legate de brazi, benzi de plastic de la enduristi : (  Pe drumul catre Susai, galagie ca la balamuc: grupuri de copii insotiti de invatatori, mai agitati decat vrabiutele, energici, veseli si poznasi nevoie mare, se iau la intrecere cu noi si ne-aduc zambete pe chipuri.

Am ajuns la Susai pe la 12h30, numai bine de-o pauza de sandvisuri. Auzisem cate ceva despre, dar de vazut nu! E o constructie relativ recenta, ce pare extinsa mult si cred ca am vazut si o piscina interioara, pe undeva pe la parter. Mi se pare ca seamana a „Dallas”.

Cum mai bine te misti atunci cand e frig, dupa o pauza scurta am pornit repede, mult prin stanga cabanei spre refugiul Retevoi, pe marcajul TR. Padurea e suspect de frumoasa, ne-am incalzit asa ca am slabit ritmul, doar nu ne grabeam nicaieri!  mergem in liniste pe carare, admiram iar eu o iau putin inainte, fredonez…la musique de la tribu se continue, se continue…..

Dans la vallée de Dana La lilala.
Dans la vallée j’ai pu entendre les échos.
Dans la vallée de Dana La lilala.

M-a deceptionat in trecut Baiului dar uite ce frumos e, ce prostie as fi facut sa nu vin in tura asta. E frumos ca intr-o carte cu povesti, ce de vise….Coboram o culme si ma intreb daca nu cumva coboram prea mult dar traversam un rau si in sfarsit incepem din nou sa urcam, doar pentru a ajunge intr-o poienita devastata de exploatarile forestiere. E un peisaj de-a dreptul dezolant!

Mai facem o scurta pauza, pornim din nou si in scurt timp plafonul de ceata ne invaluie cu totul si vorba unei prietene: o incremenire auditiva bizara. Iesim apoi intr-o mica poienita MINUNATA, cu brusturi si stevie si jos in dreapta se afla refugiul iar padurea de aici e inca salbatica.

E abia 14h30. Aaaaa…ce facem acum? Pai ne mobilizam: deschidem o sticla de vin, ne odihnim nitel si apoi mai vedem noi  Hai sa strangem lemne ca incepe ploaia si hai sa cautam izvorul ala. Mai baieti, parca ati citit ca e un izvor  pe-aici, prin spatele refugiului, nu?!? Incepem cautarile si il gaseste Stefan, intr-o clipita dar izvorul e tare firav.  Numai bine si ploaia!

Soba fumega nitel, ne-au usturat ochii si-am plans cu totii, dar odata incinsa, totul a fost bine.  Vaiii! N-am mai dormit dupa-amiaza din copilarie. Dupa o masa copioasa, infofolita in sac trag o siesta pe cinste pana pe la 17h.  Ce loc minunat….. Ce momente perfecte….Vai Andrei, sunt tare fericita….

Si surpriza : spre seara au sosit la refugiu inca 3 baieti, cu o halca de carne si pregatiti cu tot ce trebuie pentru o tocana. Facem cunostinta : « saru’mana… vreti gogosi cu ciocolata ? » « ah da, multumesc mult  » …. Ma intristeaza enorm acest « saru’mana », adica arat eu invarsta, adica mai mult de 26? : (  Eh, in fine gogosile sunt tare bune!)

Baietii se pun pe curatat cartofi, contribuim si noi cu o rosie, cu un ardei, ceapa si usturoi si dupa ceva peripetii (miscat oala == > scapat juma’te din cartofi in jar!) a iesit o tocana dementiala. Ne-am ghiftuit, ne-am inghesuit nitel ca sa le facem si lor loc pe priciuri, soba e prietenoasa, camaruta e mica si atmosfera de vis. Ceai cald si supe bune si nu conteaza in ce zi suntem azi, totul e incredibil, mi-e cald si bine. ….Cred ca au fost ceva glume mai deocheate si muzica, dar eu am dormit tun de la 22h, asa ca nu-imi amintesc mare lucru. Bustean pana dimineata!

Speram ca ploaia sa se fi transformat in ninsoare, peste noapte. Si DAAAAAA ! A venit iarna pe la noi ! Ne-am trezit si  totul era alb. Ne mobilizam cu greu si pornim pe la un 10h, de la casuta din povesti, spre varful Neamtu, sau cel putin asta era tinta noastra. Nu era senin, ba mai mult batea si vantul. Am urmat poteca marcata cu TR pana la iesirea in golul alpin, pe urme de animale. Poate o caprioara? Gerul cam pisca dar peisajele minunate compensau. Nu mi-am dat seama daca lacul Rosu era o simpla balta din padure sau Lacul Rosu era de fapt Lacul Gavan, ceva mai departe? La iesirea in golul alpin, dam de o stana parasita iar de aici marcajul dispare complet. Andrei e incantat dar eu nu sunt obisnuita cu turele de iarna si nici nu aveam echipament adecvat. Mai’ ca as plange! Ma lementez ca mi s-au udat pantalonii – zapada era de vreo juma’ de metru, vreau sa ma intorc pe acelasi drum, cat mai repede inapoi la caldura, vreau sa am ciorapi uscati. Snif snif….Andrei, Andrei…porcusorul isteric apeleaza ! 

Urmam o curba de nivel si ajungem la o noua stana. De fapt seamana mai mult a canton de vanatoare, e intr-o stare foarte buna, are o camera cu priciuri si o camera goala, cam ciudatel inscriptionata.

Facem o pauza, Andrei imi da o pereche de pantaloni de-ai lui ce-imi ajung pana la gat….. cu diferenta de nivel : 1,88 /,162m 

In continuare, nici urma de poteca, nici urma de om. Nortoc cu harta lui Stefan, cu busola si cu GPS-ul lui Andrei.

Pornim mai departe si ne ferim la timp de crengile foioaselor care se rup sub greutatea zapezii.  

Daca tot am ratat creasta, ne oprim din nou, intr-o poienita sa studiem harta si alegem traseul catre Azuga, traversand Clabucetul orasului. Dar iar ne inselam de directie, coboram  nitel cam mult si-ajungem la vila Trifoi, moment in care suntem asaltati de un catel tare simpatic. Hmmm, suspect! Se pare ca am coborat prea mult si nu mai avem nici o sansa de iesit pe creasta! Damn!  La intersectie de drumuri, cerem indicatii cabanierului si ne spune sa o luam pe « poteca lui Ceausescu », pe un drum desprins din “principal” Azuga-Susai. Si aici iar cred ca ne-am inselat pentru ca drumul nostru era marcat cu TA dar nu aparea pe harta (pe harta TA apare in alta parte). Asa ca pornim din nou urcusul spre Clabucetul Azuga, urcus destul de abrupt. Mi-era frig, obosisem, bocancii erau fleasca, nici urma de gol alpin, nici urma de Clabucet! A fost ca o fata morgana golul asta alpin.

Andrei I. cred ca ne pusese gand rau, daca nu ieseam mai repede la golul ala alpin mult asteptat

Am mers la inceput pe marginea unei ape, apoi direct pe versant, inaintand anevoios si am iesit intr-un final in golul alpin de pe Clabucetul  Azuga, tocmai cand se starnise ninsoarea asa ca nu avem parte de privelistea catre Bucegi, catre Azuga, vizibilitatea fiind redusa.

Poteca aproape ca nu se vede, inaintam printre braduti, printre copaci cazuti si ajungem la stana de pe Piciorul Cenuseroaei care arata foarte bine. In tura asta, i-au traznit lui Andrei o multime de idei pentru Revelion, prin locurile astea ! 

Dupa o scurta pauza la stana continuam drumul de-alungul culmii ce coboara direct catre oras si scanzand altitudinea, ninsoarea s-a transformat intr-o ploaie marunta, sacaitoare. Am ajuns in dreptul pastravariei pe la 16h30. Baietilor le-a placut la nebunie tura aceasta. Da da stiu, pozele sunt frumoase, peisajele superbe, zapada e minunata ! Dar sa stiti ca frigul si umezeala si nasul inghetat si faptul ca mi-am uitat manusile acasa…chestiile astea nu transpun in poze ! 

Mai jos o harta a traseului parcurs de noi:  vreo 3 ore in prima zi si balaureala (nesfarsita!) prin zapada, a doua zi cam 6-7 ore in total, pe niste curbe de nivel, mai mereu sub linia crestei, traversand Clabucetul Azuga.